Caiet de rețete cusut de mână de Adina Casas

 

Caiet de rețete cusut de mână de Adina Casas

 

Nu am legătură mai directă cu femeile din copilăria mea decât prin caietul cu rețete. Nu e un simplu caiet, ci e un shortcut spre liniștea, protecția, bucuria și plăcerea pe care le aveam când mâncam ceva făcut de ele. Caietul meu de rețete se dezintegrează. L-am început când m-am mutat în București și sunam acasă de câte ori voiam să gătesc ceva. Am scris mereu la repezeală, în timp ce vorbeam la telefon. Acum îmi pare rău că nu am scris mai frumos, mai ordonat, că nu l-am protejat mai mult. În iarnă am vrut să fac una din prăjiturile bunică-mii, cea cu miere. În rețeta notată acum aproape 30 de ani apăruse o gaură care m-a făcut să încep investigația pe la rude și pe internet, încercând să recuperez informația care lipsea. Atunci m-am gândit că în câțiva ani caietul meu o să dispară de tot și o dată cu el o să dispară toate sentimentele descrise mai sus. M-am decis să cos prăjiturile mai importante, cele care se făceau cu sfințenie la Paște și Crăciun. Ce a ieșit, e ceva unic și irepetabil, perfect în imperfecțiunea lui și este cel mai frumos proiect cusut din viața mea (pentru mine). Și pentru că aproape toate femeile care făceau aceste prăjituri în copilăria mea nu mai sunt, le-am pus și pe ele pe copertă, ca să fie.