Vă prezentăm câteva rețete pe care le avem acasă, dintre care una ne este foarte dragă, respectiv cea a Sosului de Gogoșari, pe care l-am și preparat & conservat pentru sezonul rece.
Istoria pe scurt a rețetei:
– Scrisă pe o bucată de carton din ambalajul cartușului de țigări grecești, Asos, prin anul 1993
– Lucram într-un magazin interesant, însă destul de comun pe acea vreme, adică vindeam bere vărsată (din butoaie) în ambalajul clientului, PET, damigeană, borcan etc. Nu se servea bere acolo, era destinată consumului pentru acasă-stradă-parc-bancă etc. However, aveam un cerc restrâns de clienți privilegiați cărora le permiteam accesul în magazin – în spate și care beau o bine meritată halbă de bere, fresh și rece, și cu care depănam povesti și bancuri.
Una dintre clientele noastre era o doamnă interesantă, brunețică, vorbitoare de maghiară, căsătorită în Brașov și se pare că în familie consortul nu aprecia prea mult consumul de alcool, astfel profita de câte o scurtă vizita la noi în magazin – ne mai aducea fel și fel de chestii gătite în casă pentru degustare, iar noi, în contrapartidă, o serveam cu câte o bere-două, în funcție de gradul de sete manifestat.
La un anumit moment, ne-a adus această pastă de gogoșari la degustare, ne-a plăcut mult și, de atunci, datorită simplității rețetei, cumulativ cu versatilitatea preparatului, am inclus sosul în gastronomia familiei, pe care-l producem anual.
Bere nu mai avem, nu mai știm nimic nici de furnizorul rețetei, însă continuăm cu drag producerea sosului, care actualmente este în cămară (minunata boxă de la bloc) și…se poate degusta.
Nu știm nici macar numele persoanei, o apelăm cu clasicul apelativ „Vecina”, în maghiară „Szomszédasszony”, iar rețeta de sos primită o denumim cu drag „sosul de la Vecina”.
Well, this îs the story!
A, era să uit, mai este o rețetă faimoasă de mititei de prin anii ’70, din Sovata, în două variante: porc și vita și/sau vită+oaie. Soacră-mea îi făcea în versiunea I și pot să vă spun că este cea mai buna variantă de mititei pe care am mâncat-o vreodată.
Deasemeni, mai sunt două rețete de Beigli cu nucă și Turtă dulce, în limba Maghiară.
– de Florin Bota
