Mama e o persoană puternică și bună. M-a crescut singură, așa că nu a avut timp să se plângă sau să se odihnească. Ea m-a învățat să nu renunț, în ciuda fricii, să am respect pentru oameni și pentru ce fac. Deși jongla cu munca, casa și creșterea mea, mereu își făcea timp la finalul săptămânii să pregătească o tavă de prăjituri.
Când mă lăsa la bunici, știam că pregătește mai mult de o tavă și abia așteptam să sosească cu o cutie mare, plină de eclere de casă, cornulețe sau albă ca zăpada, cele mai bune din câte am mâncat. De ziua mea mereu pregătea câte un tort și suflam în lumânări stând în brațele ei.
Cea mai frumoasă amintire e aceea in care mă lasă să scriu și eu în caietul ei de rețete și asta mă făcea să mă simt foarte importantă. O iubesc mult pe mama și sper sa nu pierd niciodată amintirile cu ea.
– de Irina Carp (Cantermir după căsătorie)