Caietul aparține bunicii mele, Alexandra Toma (Sanda), bunica mea paternală.
Câteva date de cadrare legate de viață ei:
Născută în Pârteștii de Sus, în Bucovina, în 1931, este cea mai mică din trei frați și singura „purtată la școală”. Devine învățătoare în 1950 și predă doi ani în Sadova, trei ani în Frumosu, un an în Botoșana și doi ani în Cacica. Va povesti la sfârșitul vieții cu drag despre acei ani și toți oamenii cunoscuți în acea perioadă. Îl cunoaște pe bunicul Costică la o nuntă în sat (prin prietenul lor de-o viață Ionică, care-i va petrece pe amândoi pe ultimul drum). Se îndrăgostește de Costică pentru că i se părea descurcăreț. Pleacă împreună la oraș la Iași (se căsătoresc în 1957), unde-și va petrece restul vieții, deși va rămâne o bucovineancă adevărată la suflet, va manca fragi cu mămăligă cu smântână, tocinei și va povesti neîncetat despre oamenii dragi de la țară de care-i e dor.
Rețetele din caiet au câteva referințe de nume:
– în principal prietene de-ale ei: Coca, Marioara, Lili
– unele foarte importante din familie: Veta, nepoata ei preferată din Bucovină (o gospodină în adevăratul sens al cuvântului, care ne primea tot timpul la Cacica, în Bucovina, cu zeci de feluri de prăjituri, platouri) și sora ei Aurora (care a murit în jur de 1986, deci orice referințe la ea ar fi dinainte).
– mai târziu și din familia mamei mele din celălalt colț de țară – de la Tulcea, în principal rețete cu dovleac, plăcinte cu brânză, rețete de pește etc., dar astea ar fi trebuit să fie de pe la mijlocul anilor ’80 (ai mei s-au căsătorit prin ’85)
Bunicii organizau multe mese cu prietenii – în general clasa de profesori / middle class din Iași, din anii ’60-’70.
După 1990 (perioada când am prins-o eu pe bunica), bunica este la pensie, se ocupă de creșterea mea și principalele rețete de prăjituri pe care mi le aduc eu aminte că le făcea des sunt bineînțeles prăjitura cu mere (primea câte un sac din Bucovina, de la Cacica, în fiecare toamnă, din livada părintească), prăjitura cu fructe (caise, prune), prăjitura cu brânză dulce, prăjitura Cocos (negresa, insiropata și tăvălită prin praf de cocos), chec mai făcea, alivincă (rețetă bucovineană).
Îi plăceau și alte bucate bucovinene:
– tocinei făcea (plăcinte de cartof ras pe răzătoare, închegat cu făină/ou și mâncat cu lapte acru; la polonezi am mâncat cu sos de ciuperci, în bucătăria evreiască exista așa ceva, parcă se cheamă Latches; lângă Cacica, de unde vine bunica, în Bucovina, sunt multe comunități poloneze și evreiești.
– fragi cu smântână și mămăligă (în mai)
Când am crescut mai mare, după anii 2000, când nu mai eram pe capul ei așa mult, a început să colecteze rețete din revista „Practic”, din alte ziare, de la televizor.
The rest is sweet history…
– de Irina Toma, Brașov
