Un Caiet de Rețete?
O Magie cu gust, dar mai ales cu suflet!
Întotdeauna mi s-a părut că este cel mai greu să vorbești, dar mai ales să scrii despre tine!
Daca scrii „de bine”, cum se spune, mie parcă mi se pare că sună a laudă iar de cei care vor citi, nici nu mai zic! Sigur așa vor crede, așa vor spune!
Și totuși trebuie (urăsc acest cuvânt! De altfel, foarte rar îl folosesc!) să încep să scriu câte ceva despre mine.
Oare chiar trebuie?! Cum altfel aș putea să vă spun că sunt un om normal, cu multă iubire pentru părinți și propria mea familie, dar și pentru această minunată ţară numită România! Dar și mama unuia dintre cei mai minunați oameni de pe Pământ, care se numește Lala! Și care nu este nimeni altcineva decât unul dintre acești oameni frumoși și inspirați, care lucrează de zor la originalul şi magicul proiect „Caietul de Rețete”.
Delicioasele bunătăți gastronomice pe care am avut șansa să le gust în timpul inegalabilelor călătorii pe meridianele globului au fost o adevărată delectare! Și totuși…Gândul îmi zbura mereu la gustoasele bucate care mă așteptau acasă, preparate de mama sau dragele mele mătuși.
Cu nimic pe lume nu se compară trigoanele în foietaj, bine însiropate și cu multă nuca, dar și cozonacul și tortul preparate cu atâta îndemănare de scumpa mea mamă! Ce să mai vorbim de sarmalele mult așteptate la Sărbătoarea Crăciunului sau delicioasa ciorbiţă de miel și nelipsitul drob de la Sărbătorile Pascale! Parcă simt și acum în nări acel miros îmbietor !
Și acum parca am în faţa ochilor Cărțile de bucate ale mamei. Erau unele cu mâncăruri și dulciuri, la un loc, unele numai cu dulciuri. Dar aproape toate aveau descrieri ale ustensilelor de bucătărie, denumirile parților componente ale porcului, vitei, mielului – pe care urma să îl pregătești. Și aproape nelipsite erau preţurile aproximative ale respectivului preparat, mai ales la deserturi. Foarte utile și încurajatoare sfaturi și informații! Iar între foile acestor adevărate Cărți de căpătâi, erau frumos strecurate diverse rețete de la prietene, rude, vecine – care avuseseră succes cu ele autoarele și doreau să … „circule” și în alte case!
*
Farmecul copilăriei este de neinlocuit!
El cuprinde în caruselul său și aceste frumoase amintiri legate de savuroasele preparate culinare.
Copil crescut la oraș, în anii 60-70, știam și învățam să ne bucuram de ce primeam și ce ne oferea și Bucurestiul acelor vremuri: mici cofetării (de exemplu, aveam o cofetărie în apropierea casei, cu numele meu: Luminița) și unde, împreună cu prietenii mei de joacă, eram aproape zilnic nelipsiți! Eu eram foarte mândra de ea, de parcă era a mea; simigerii, unde ne „tratam” noi copiii cu câte un sirop cu sifon, la pahar sau pur și simplu sifon, cu atractivii Brașoveni, acei covrigi rotunzi cu susan și mac, dar și cu renumita și simpatica înghețată pe băț, de trandafiri sau lămâie!
Unde ești copilărie?!
Nu am fost niciodată o pricepută (mi s-a părut prea mult să spun „maestră”, asta este o calitate și nu o poate avea oricine!) sau prea îndemânatică în arta culinară, dar parca îmi dădea inima ghes să mă „aventurez” și eu în fascinanta lume a creaţiei gastronomice!
Prea „circulau”, mai bine zis „zburau”, pentru că erau ca niste fluturași acele mici foi de hârtie, cu rețete miraculoase și care așteptau să fie pregătite și degustate cu mult apetit!
Și am început încet, încet – mai ales când erau copiii mei mai mici, să încerc și eu să le prepar diverse bunătăți. Unele preparate îmi ieșeau, iar la altele … „stricam ingredientele!”. Consolarea, sau mai bine auto-consolarea, era mereu cea care mă salva și îmi dădea îndemnul să mai încerc și altă dată. Sau cum mai obișnuiesc eu să mai zic: Data viitoare!
Da îl mai am și pe Manu, soțul meu care zice: „Hai, că am găsit o rețetă tare bună în Cartea x sau am de la TV o rețetă pe care aș vrea să o încerc!”. Ce bine! Priceperea și hotărârea lui îmi fac bine și aștept mereu cu interes să văd deliciul pe care îl pregătește!
Da, așa am fost mereu, optimistă, încrezătoare și așa mi-am educat și cele două fiice! Lala mai are o soră mai mica care „cochetează” și ea cu gastronomia, ajutată cu mult interes de minunea ei de fetiță, scumpa noastră nepoțică!
Ce bine! Tare mă mai bucur! Și știți de ce? Pentru că așa simt că AROMA de neegalat a artei gastronomice va pluti multă vreme în aer și de acum încolo, datorită măiestriei și pasiunii unor oameni atât de dedicați și îndemânatici!
Și mai știți ceva, dragii mei? Sunt foarte fericită că am avut ocazia să vă împărtășesc câteva gânduri din minunatul meu „Laborator al iubirii pentru oameni și această lume”! Și ce oameni!
Cu cele mai frumoase gânduri,
Luminița Panait
12.11.2022
