În copillărie, mama mea, Rodica Medeșan, folosea orice prilej la zile de naștere sau sărbători să își demonstreze talentul într-ale prăjiturilor. Era cea mai prodigioasă din sat (Cornești, com. Adămuș, jud. Mureș): de sărbători, a bătut recordul într-un an cu vreo 6 feluri de păjituri cu cremă, cred ca lucra la ele cel puțin o săptămână.
În preajma Crăciunului ne întreba cam ce voiam să ne facă: Cuburi de cocos, Nuci în Forme, Eclere, Parlament, Televizor, Petroșani, Petre Roman, Albinița, Lămâița, Dinții Negresei, Trabucuri, Haioșe, Cabana etc.
De zilele noastre de naștere era musai să ridice un tort cu minim 3 etaje – cred că asta era și maximul permis de gravitație și densitatea blatului. Foile hărtănite și pătate ale caietului arată cele mai populare rețete…oricum, cred că folosea rețetele mai degrabă pentru lista de ingrediente, pentru că operațiunile le știa pe de rost.
A pierdut la un moment dat caietul și a reușit să recupereze aproape toate rețetele, deci cel din fotografii este cel rescris. Retroactiv, îmi dau seama că am o mamă eroină și prăjitureasă model nu doar la nivel de sat de baștină, ci chiar la nivel național. Ieșind în lumea largă, rar am găsit prăjituri care să se apropie de alchimia gusturilor ei. Și spun asta nu doar pentru că sunt fiul ei, ci având ca termeni de comparație mărturiile prietenilor mei, cărora le-am împărtășit de-a lungul anilor o parte din cele 6 prăjituri/ Crăciun. Mami, ești cea mai dulce, te iubesc!
– de Silviu Medeșan, arhitect