O data în viață întâlnești astfel de oameni!
Un Caiet de Rețete – continuare
Este greu – nu în sensul de dificil, ci de trist – să scrii despre un om la timpul trecut: a fost, a realizat, a știut. Mai ales când acel om ți-a fost foarte apropiat, ți-a fost tare drag, l-ai iubit și respectat mult!
Tanti Georgeta, autoarea de necontestat a acestui minunat Caiet de Rețete și a delicioaselor preparate descrise în el, a fost Mătușa mea.
Da, cu M – mare! Merită din plin ca acest apelativ să-i fie scris cu majusculă!
E tare bine și chiar te poți considera fericit și norocos atunci când în viață mai poți iubi și respecta și alti oameni dragi, pe lângă părinții tai! Ei, să știți, că eu sunt acea persoana norocoasă.
Mătușa mea și soțul ei, unchiul Mihai, împreună cu fiica lor, buna mea verișoară Marilena, au fost pentru mine „a doua mea familie”!
Sunt de neuitat minunatele vacanțe de iarnă și de vară, petrecute cu părinții mei, împreună cu ei. Mesele copioase din timpul anului – de Paște, Crăciun, Revelion, dar și cu ocazia zilelor aniversare sau onomastice. Sau pur și simplu, cum ziceau părinții mei, mai ales mama: „Hai să mergem până la Georgeta și Mihai să vedem ce mai fac!”. Fară invitație specială, doar cu un telefon înainte, să știm că sunt acasă! Bucurie mare și pentru mine și verișoara mea! Prilej de a ne juca, de a ne distra și de a ne delecta cu bunătăți pregătite de mamele noastre.
Sau veneau ei în vizită la noi. Frumoase amintiri, care nu se pot uita niciodată!
Minunatul Caiet de Rețete al lui Tanti Georgeta este ca o operă de arta: gândit, creat și mereu îmbunătățit! Oare nu așa fac toți marii artiști?! Își perfecționează mereu creațiile! Apropierea pentru acest splendid Caiet de Rețete (oare nu sunt toate așa? Ba da, zic!) și aprecierea pentru felul cum a fost compus – a fost dată și de scrisul caligrafic, citeț și prietenos – specific educației Școlii românești a anilor 1940-1950! Frumos semn de recunoaștere al unei preocupări și educații solide, specifice acelor generații postbelice!
Era mereu dornică să afle noi rețete, iar numele dat rețetei era într-adevăr dovada că acelei prietene, colege sau vecine îi reușise acea prăjitură, plăcintă, înghețată sau alte numeroase bunătăți!
Completarea cu diverse îndemnuri, sfaturi medicale, reccomandari face parte tot din Agenda clasicului … Jurnal de Bord al Căpitanului de vas, iar în cazul nostru al minunatului Laborator de bunătăți!
Și se întâmplă acum, când scriu aceste frumoase rânduri dedicate minunatului om care a fost și este mereu în sufletul și inima mea, Tanti Georgeta, parcă orice aș adăuga ar fi de prisos!
Am spus TOT prin afecțiunea și respectul pe care i l-am purtat eu și familia mea – părinții, soțul și copiii mei – și va ocupa mereu un loc apaarte în sufletul și mintea noastră.
Și bine se spune: „Astfel de oameni întâlnești o dată în viață!”
Cu recunoștință și mult drag pentru Tanti Georgeta!
– de Luminița Panait, 12.11.2022
