Pe scurt, despre obiectul meu de cult:
Caietul este caietul meu de lucru manual și gospodărie din clasa a șasea – a opta, cu lecțiile d-nei Croitoru (fără nicio glumă) de la școala 170 din București. Ulterior s-au mai adăugat rețete, cozonacul e rețeta mătușă – mii, la fel ca și prăjitura cu anason care figurează pe o foaie volantă – o minunăție.
Prima parte (anul 1) sunt tricotaje, croșetat, cusături de mână și la mașină. Tot ce este documentat a fost de temelie, bunica nu știa să tragă la mașină și nici să explice punctele de tricotaj pe care le știa ea. A doua parte – anii 2 si 3 – sunt tipare de croitorie, sfaturi gospodărești și multe rețete, majoritatea încercate direct la școală. Fursecurile sunt în continuare favoritele copiilor mei, e o rețetă extrem de simplă și care iese întotdeauna ok. Și negresa e bună, dar bănuiesc că toată lumea are o rețetă de negresă.
Abia aștept să le rasfoiesc pe ale altora!