Cercetarea istoriei gastronomice și valorificarea patrimoniului culinar național presupun atât abordări multidisciplinare cât și un fel de “arheologie”.
Munca de pe teren (care include, mai ales, chestionarea unor informatori) se corelează cu cercetarea cărților, manuscriselor și documentelor vechi. Cum domeniul meu de interes se suprapune perfect cercetărilor din proiectul „Caiete de rețete” colaborarea a fost la îndemână și „generozitatea” mea cât se poate de firească.
Din păcate, acel caiet roșu, gros, cu o copertă moale din piele sau imitație de piele, cu foi înmaronite și pătate din bucătăria mamei și bunicii mele de la Focșani nu mai există. În schimb, în ultimii ani am primit sau cumpărat de la diverși colecționari sau anticari tot felul de alte caiete sau manuscrise disparate cu rețete vechi. Nu sunt din familie, nu le știu poveștile, dar sper ca acest proiect să le „facă dreptate”.
Există iubiri și drame intertextuale în aceste caiete. Sper ca alți pasionați de gastronomie să le scoată la lumina. La mine, doar se prăfuiau în bibliotecă așteptându-și rândul pentru lectură și cercetare și cumva, fix timpul e ceea ce ne lipsește. Timpul de a ne bucura de alte timpuri.
– Caiet adunat de Cosmin Dragomir (Gastroart.ro)
