“ Pe mine caietul de Rețete mă duce cu gândul la prăjituri, mizerie și familie.
N-am o întâmplate anume, cred ca eram prea mică să țin minte cu amănunte :)) oricum uit repede. Dar zic așa, frânturi.
Mama mea nu prea făcea cozonaci, prăjituri, pentru că nu-i ieșeau niciodată cum voia ea și se supăra, nu avea răbdare. Nu cred ca exista dată să fi mâncat în copilărie plăcinta fără să-i curăț arsura de pe fund :)))
Atunci o vedeam cea mai vulnerabilă și foarte emoționată, când mai încerca o data, câteodată era ea mai delicioasa decât ce gătea, dar mâncam toți de dragul eiAvea caietul de Rețete plin de pete vechi de untura, făina, gem, ciocolata. Erau castronașe, făina si tot felul de olicele peste tot aruncate; vreau să menționez că ea-i foarte ordonată și face curățenie la curățenie, dar când făcea prăjituri parcă intra intr-un haos.
Țin minte ca i-au ieșit o dată negresele si m-am simțit atât de bine pentru că le făcuse pentru mine. Veneam din cantonament din Brașov după o săptămâna, era așa fericita! Acum s-a mai perfecționat, le mai arde dar îi ies și bune majoritatea. Mai ales checul(mereu ii mănânc din compoziție așa crudă:))
Am făcut si eu o dată albă ca zăpada. Tare mândra am fost, s-a mancat foarte repede, i-am dus și lui bunica ”
Valentina Petre, despre mama și Caietul de Rețete
