S-au cunoscut în 1968. Părinții Ancăi primiseră aprobarea dosarului depus pentru apartament, iar ai Sprenaței, după ce li s-a demolat casa pentru construcția cartierelui 1 Mai, și-au luat credit pe 25 de ani la ICML. Așa au ajuns vecine în Titan, într-o zonă încă în șantier, cu fațadele blocurilor nefinalizate, alături de Școala 21 și o livadă care se cerea periodic furată de gașca de copii din fața blocului.
„A fost o copilărie superbă, imaginează-ți că ne jucam de-a v-ați ascunselea pe șantier. Vara, cu șezlongul pus pe diagonală în balcon, cu borcanul de dulceață de cireșe între picioare citeam, iar după aia ieșeam la joacă până târziu, când strigau părinții după noi.”
Au ajuns colege din clasa a IV-a și au ținut-o așa până la liceu. Și-au petrecut vacanțele de vară la mare, cu lunile, alături de gașca de copii și câte un părinte venit să supravegheze cu rândul, s-au înscris pe ascuns la Școala de Arte și au anunțat părinții abia după ce au început cursurile, liceul și facultatea le-a dus la aceleași petreceri iar viața de prietene le-a adus amintiri cât încă pentru una.
Caietul de Rețete apare în 1995, odată cu Ștefan, băiatul Ancăi. „Gata, ai copil, trebuie să înveți să faci dulciuri!” – așa i-a pus Speranța caietul în brațe Ancăi, unul deja început, cu rețete din propriul caiet, adunate din familie și de la întâlniri cu gusturi memorabile. Astăzi stă scris în două feluri, dovadă că dulciurile au devenit un obicei de-a le face și aduna pentru cei dragi.
– Echipa Caiete de Rețete