Patricia Butică către bunica soțului ei:
Prima data când am cunoscut-o pe Bombonica, a fost atunci când m-a invitat la masa de prânz de duminica. O tradiție ce a urmat, pentru mine, în fiecare duminica începând de atunci. Întotdeauna începea cu aperitive, dupa care supa sau ciorba, felul principal și desert. Mai întotdeauna avea pregătit compot de mere, cred ca fără zahar, sau cu siguranță foarte puțin.
Pentru mine, prânzul cu Bombonica și Taia au devenit, mesele în familie cu bunicii. Bunicii mei au murit când eram prea mica pentru a-I prețui asa cum ar fi trebuit și cumva, acești doi oameni minunați m-au primit cu bratele deschise.
La un moment dat, Bombonica mi-a făcut acest cadou, la care țin foarte mult. Consider ca mi-a dat o bucățică din ea și de fiecare când ma întorc sa citesc o rețetă din caiet, parca as găti alături de ea. Si știu sigur ca acest caiet va ajunge mai departe, și în bucătăriile copiilor mei, în care sper sa adaug și eu contribuția mea.
De la nepotul Valeriei, Alexandru Butică:
Caietul a fost scris de bunica mea, Bombonica (Valeria Ana pe numele ei), pentru soția mea Patricia, care a și scris cuvintele trimise. Bunicului meu eu îi spuneam Taia. Bunica mea s-a nascut in Oradea, dar a trăit in Bucureşti cea mai parte a vieții :) Caietul a fost scris în Bucureşti acum aproximativ 10 ani, cand bunica mea avea 83 de ani.